Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone


EUROPEI 37 continent în această perioadăşi a tăcut să fie mai uşoară adap­ tarea operată în profitul tehnicilor, modurilor de viaţă şi prac­ ticilor simbolice importate din zonele unde a triumfat "revoluţia neolitică". Începînd cu mileniile VIII-VII, de exemplu, în Argo­ lida şi în diverse puncte ale litoralului mediteranean, se constată astfel coexistenţa unei economii bazate pe vînătoare, cum o dovedeşte arta rupestră din Levantul spaniolcu noile tehnici care permit oamenilor să producă şi să adune tot felul de ali­ mente, cu toate consecinţele impuse de acest salt calitativ în materie de fixare şi de perfecţionare a locuinţei, de modificare a riturilor funerare şi de difuzare a practicilor artistice şi arti­ zanale.

Una din manifestările cele mai timpurii şi mai uşor reperabile ale acestei mutaţii este creşterea ovinelor, a căror aclimatizare în regiunile litorale ale Mediteranei Occidentale este probabil legată de dezvoltarea navigaţiei în acest spaţiu maritim. Neolitizarea Europei, începînd cu zona matrice, Orientul Mijlociu, a avut loc Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone acelaşi mod, prin intermediul unei navi­ gaţii de coastă deja foarte activă în mileniul al VIII-lea, în Marea Egee, şi printr-o progresie mai lentă şi mai tîrzie, în Balcani şi în Europa Centrală, unde a luat calea uscatului şi unde a trebuit să ţină cont de posibilităţile de pătrundere oferite de marile fluvii continentale.

Trecerea la practicile economiei de producţie s-a efectuat de atunci într-o manieră diferită, după cum a depins sau nu de aceste procese de transmitere: printr-o progresivă aculturaţie de grupuri umane, în primul caz, prin adevărate deplasări de populaţii cu luarea în posesie a solurilor cultivabile, în cel de-al doilea caz.

unica intalnire 78 aplicații de conectare pentru călători

În punctul de întîlnire a curentului mediteranean cu cel continental- via Anatolia- Grecia a înregistrat foarte devreme pătrunderea de influenţe orientale. Am văzut că, începînd cu mileniul al VI-lea î. În mileniul al V-lea î.

Mai la nord şi la o dată mai re­ centă a doua jumătate a mileniului al V-lea se dezvoltă din Ucraina în Iugoslavia şi din România în Ungaria meridională, cultura Starcevo-Koros Criş care continuă să practice ambele economii: cea de producţie şi cea bazată pe vînat, şi care se caracterizează printr-un anumit tip de locuinţă- case pătrate Caut o femeie din Le Havre lemn lipite cu lut, instalate în văi şi în bazine propice cul­ turilor- prin vase cu decor geometric sau purtătoare de impre­ siuni de deget sau unghii,prin bogatul număr de figurine femi­ nine din lut şi prin răspîndirea ţesutului.

Primul este marcat în mileniile VI-V de răspîndirea fenomenului numit cardial, de la numele scoicii cardium, utilizată pentru a decora prin impresiune ceramica care se răspîndeşte în timpul acestei perioade în zona cuprinsă între Iugoslavia şi Languedoc.

Adop­ tarea generalizată a acestei tehnici nu ajunge pentru a defini o cultură unică care s-a dezvoltat timp de mai bine de 20 de secole în cea mai mare parte a bazinului Mediteranei. Extrema închidere a acestei zone favorizează într-adevăr puternica indi­ vidualizare a micro-regiunilor care o compun şi face ca fiecare să fi cunoscut propria ei evoluţie şi propriile-i caracteristici.

Dacă decorul cu scoici predomină în spaţiul astfel definit, dis­ punerea acestui decor şi forma recipientelor prezintă, dimpo­ trivă, trăsături foarte diferite în Dalmaţia, Italia, Sicilia, Sar­ dinia, Corsica, Provence, Languedoc ori Catalonia. Modurile de viaţă, de locuire şi reprezentările simbolice nu relevă totuşi urmele unei culturi care să fi fost comună ansam­ blului Europei mediteraneene în timpul acestei prime faze a neoliticului. Mai întîi, pentru că, o repetăm, "neolitizarea" aces­ tei zone nu s-a efectuat decît progresiv, printr-o lentă deplasare AVC EUROPEI 39 de-a lungul axelor maritime sau prin impulsuri succesive, fă­ cind ca populaţii întregi să trăiască încă în condiţiile specifice mezoliticului.

Apoi, pentru că în chiar interiorul populaţiei care a schimbat modul de viaţă prădător cu o practică asociind agri­ cultura şi creşterea animalelor, toate transformările nu au venit din Haram sau site ul de dating Halal. În anumite regiuni,la distanţă de nucleul mediu-ori­ ental sau aflate departe de marile căi de pătrundere ale mode­ lului neolitic, anumite trăsături ale aceastei civilizaţii au putut să ·apară din interior, rezultat al unei evoluţii ecologice şi cul­ turale fără raportare directă la mutaţiile din Orient, ceea ce s-a tradus prin permanentizarea micro-culturilor locale.

Între Dunăre şi Atlantic, condiţiile în care s-a efectuat transmiterea tehnicilor şi a practicilor neolitice au favorizat, dimpotrivă, apariţia, dacă nu a culturii unice, cel puţin a unui ansamblu cultural relativ omogen.

Aici, adoptarea agriculturii şi a creşterii animalelor s-a făcut în detrimentul pădurii,printr-o luare în posesie a teritoriilor propice agriculturii, prin migrări intense şi prin "colonizări", din valea Dunării spre Boemia, Europa Centrală, Polonia, Germania renană, regiunea belgi­ ano-olandeză, apoi Franţa de nord şi Bazinul parizian. Favo­ rizată de stratul continuu de loess,foarte bun pentru agricultură şi de o creştere demografică care pare să fi fost foarte puterni­ că, această colonizare "rapidă" a sfîrşit prin a atinge regiunile Atlanticului pe ladînd naştere culturii cu ceramică linea­ ră, după stilul decorării vaselor, format din motive curbilinii în formă de bandă.

Agricultura gtîul, orzul, bobul, lintea şi creşterea animalelor bovine, ovine, capre, porci sînt practicate peste tot, dînd loc cel mai adesea la o ocupare semi-nomadă a solului, caracterizată prin arderea solului acoperit cu buruieni,în vede­ rea îmbunătăţirii lui, prin rotaţia culturilor şi prin transhumanţă.

Ele sînt în general de formă dreptunghiulară,susţinute de şiruri de cîte cinci stîlpi, cu acoperişuri în dublă pantă,din paie sau stuf, cu ziduri din crengi sau chirpici, putînd să adăpostească una, două sau chiar trei familii. Într-adevăr, dacă populaţiile mezoliticului avuseseră tendinţa de a se împrăştia odată cu extinderea pădurii postglaciare, constrîngerile impuse de lupta pentru supravie­ ţuire în acest mediu ostil vor obliga pe oameni să se regrupeze, să aibă locuinţe mari şi să adopte o Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone de tip comunitar.

O omogenizare relativă a zonei ceramicii lineare poate fi observată în ritualurile funerare.

coupe de haute saone scey sur soane/melisey 1ere mi temps

Necropolele situate în apro­ pierea satelor adună mai multe zeci de morminte individuale, uneori regrupate în ansambluri care corespund, probabil, unei familii. Corpurile sînt, cel mai adesea, depuse pe fundul unei gropi de formă ovală, ghemuite pe partea stîngă,înconjurate de efectele lor personale şi podoabele lor,adesea presărate cu ocru roşu.

Incineraţia este mai rară,dar există. Pe ansamblu,elementele de unitate care fac ca aceste cul­ turi ale neoliticului vechi să se diferenţjeze de cele ale mezo­ liticului postglaciar nu ajung să definească,în această perioadă, o civilizaţie "europeană" fundamental deosebită de omoloagele sale din Orientul Apropiat.

Europa este atunci împărţită în trei mari zone care, la rîndul lor, prezintă fiecare o anumită omo­ genitate: zona mediteraneană şi orientală, în contact direct cu marile civilizaţii ale "cornului fertil" şi cu Orientul Apropiat, unde "neolitizarea" s-a făcut în special pe cale Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone zona continentală,care este cea a întinderilor de loess,a ceramicii cu decor linear şi a marilor construcţii din lemn; în fine, zona atlantică, unde a apărut mai devreme decît în altă parte arhi­ tectura funerară a "megaliţilor".

AVC E UR OPEI 41 De la civilizaţia megaliţilor la epoca bronzului În această a treia zonă, care coincide în linii mari cu Euro­ pa occidentală, s-a dezvoltat, între sfîrşitul mileniului al V-lea şi începutul mileniului al II-lea, civilizaţia megalitică, definită prin existenţa unei arhitecturi funerare, pe care o întîlni!

Intalnire femeie Novey site ul de dating pentru o singura exigenta

Enormele blocuri cioplite care formează aceste monu­ mente se prezintă fie sub forma unor pietre ridicate menhiriizolate sau aliniate î n rînduri paralele, c a î n Carnac, fi e sub forma unor mese de piatră dolmeneacoperite sau nu de pă­ mînt tumulusfie sub forma unor pietre Site ul gratuit de dating 100/ 100 in Quebec mai mici dispuse în cerc, la distanţe egale, în j urul unei pietre mai mari: cromlehurile.

Este deci vorba de morminte colective care ar fi fost rezervate căpe­ teniilor, după cum s-a crezut multă vreme, dar care, după cele mai recente cercetări ale arheologiei preistorice, ar fi servit, cel puţin în anumite regiuni, la înhumarea împreună a populaţii­ lor locale. În orice caz, prezenţa monumentelor megalitice în zona cuprinsă între strîmtoarea Gibraltar şi Vistula denotă, în acelaşi timp, aptitudinile populaţiilor respective în materie de transport şi de ridicare a lor marele menhir Locmariaquer, în Morbihan care este astăzi distrus, avea 20 m în înălţime şi cîntărea 3 60 de toneo organizare socială capabilă de a mobiliza efective în­ semnate de oameni şi unele motivaţii religioase cultul morţilor, credinţa în lumea de dincolo etc.

Bernstein Serge & Milza Pierre - Istoria Europei Vol. I

Pentru Jean-Baptiste Duroselle, aceasta ar fi constituit prima "fază comunitară" a istoriei popoarelor din vestul euro­ pean L 'Europe. Histoire de ses peuples, op. Este oare vorba de o cultură, în sensul pe care antropologii îl dau acestui termen? Împreună cu istoricul german Karl-Fer­ dinand Wemer, J. Duroselle preferă să vorbească de unitatea "ideii megalitice". Fiind vorba de culturi propriu-zise, ele evoluează pe par­ cursul mileniilor al IV-lea şi al III-lea î. În Europa de vest şi de nord, cît şi în partea centrală a continentului, apar, în timpul acestei perioade a neoliticului secundar, împrejmuirile destinate animalelor domestice şi in­ cinta fortificată în faţa căreia se afla un şanţ.

Dicţionare

În acelaşi timp, cucerirea de noi teritorii bune pentru agricultură şi extinderea zonelor de păşunat este însoţită de noi strategii în construirea satelor. Pintenii baraţi I O, aşezările aflate pe deluşoare mon­ ticule şi grinduri, "palafitele" 1 1 construcţii lacustre din neo­ liticul tîrziu şi "staţiunile litorale", aflate pe malul lacuri lor etc.

În acest moment al protoistoriei Europei apare feno­ menul "război" şi odată cu el tipul social însărcinat cu secu­ ritatea grupului şi protecţia bunurilor.

  • Primul volum publicat: Glasul pecetarelor, Bairam patriarhal la Universitatea Oradea, Epilog posibil, Cu doi bolnavi la călugărul Mihai, Alea jacta est!
  • Facebook Dating gratuit
  • Fete matrimonial
  • Cine erau francii?
  • Bernstein Serge & Milza Pierre - Istoria Europei Vol. I [PDF|TXT]
  • În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie

În Balcani şi in Mediterana Orientală, unde creşterea de­ mografică şi migraţiile populaţiilor egeo-anatoliene par a fi fost foarte puternice in timpul acestei perioade, diversificarea cul­ turală se resimte sensibil in mileniul al IV-lea. Ea se intinde pe teritoriul Iugoslaviei de astăzi cu excepţia zonelor de coastăo parte din Transilvania şi Bulgaria 1 3în timp ce in Dalmaţia şi Istria avem de-a face cu cultura Danilo, în Ungaria, cu cea numită Lengyel, constind in ceramică pictată şi ornată cu spirale.

Populaţia cunoaşte, de asemenea, o puternică creştere in Europa Centrală, unde se afirmă cu aceeaşi intensitate dife­ renţele regionale cultura Roessen în Germania centrală şi in Alsacia, cultura Michelsberg în regiunile renane etc.

Se dezvoltă astfel,între şicultura "chasseană" de la Chassey, regiunea Saone-et-Loireextinsă curind in cea mai mare parte a Franţei şi in sudul An­ gliei, Cortaillod in Elveţia, Lagozza în Italia,Almeria in Spania, toate caracterizate prin folosirea ceramicii lustruite, frecvenţa zonelor de locuit pe înălţimi şi printr-o mitologie centrată pe idolii feminini. În sfîrşit, neoliticul sfîrşeşte prin a se impune pe malurile Mării Nordului şi ale Mării Baltice, unde persistau modurile de viaţă bazate pe vînătoare şi unde colonizarea operată de grupuri de tradiţie dunăreană ajunge să intemeieze o economie de pro­ ducţie.

Fotografie de flirt Doamna In Varsta Caut Baiat Tanar Sângeorgiu De Pădure

Aceasta coincide cu înflorirea culturii numite a "paha­ relor in formă de pîlnie", a cărei arie de extindere acoperă Germania de nord, Danemarca, sudul Suediei, Polonia occi­ dentală şi o parte a Olandei. Se pare că, în acest caz, începînd cu mileniul al IV-lea, avansul tehnic luat de olarii bazinului dunărean şi perfecţionările obţi­ nute în folosirea focului au permis să se realizeze topirea aramei şi să se fabrice obiecte din acest metal, care au coexistat cu uneltele şi instrumentele din piatră.

Se vorbeşte, în general, de calcolitic pentru a desemna această perioadă intermediară, în cursul căreia au coexistat ambele tehnici, piatra predomi­ nînd, iar arama nefolosind încă decît la fasonarea de obiecte mărunte, cum ar fi, de exemplu, vîrfurile de săgeată şi sulele de găurit piele.

Pînă la. Acelaşi lucru este valabil şi pentru prin­ cipalele culturi continentale ale jumătăţii mileniului al IV-lea: cultura "aristocratică" a kurganelor morminte cu groapă, sub tumuliîntre Marea Neagră şi Marea Caspică, cultura Gumel­ niţa, între Carpaţi şi gurile Dunării, culturile Seine-Oise-Mame şi Artenac în Charente etc.

La răscrucea mileniilor III-II, în Europa Occidentală şi Centrală se afirmă cunoaşterea generalizată a metalurgiei ara­ mei, şi tot întâlnirea de fete în străinătate se impun, probabil în legătură cu migraţiile intense, fenomene culturale complexe de largă difuzare.

Extin­ derea civilizaţiei kurganelor, transmisă de populaţii semino­ made, favorizează omogenizarea unui vast spaţiu cultural aco­ perind o mare parte din Germania, Polonia, Cehoslovacia, spaţiu al fazei tîrzii a vîrstei aramei, al ceramicii numită "şnu­ rate" impresiuni cu şnurul în pasta încă proaspătă.

În nordul şi vestul acestei zone, în Scandinavia Meridională, Danemarca şi Olanda, se întîlneşte un grup foarte apropiat de acesta, care se caracterizează şi prin producerea securilor de luptă. În cele două cazuri regăsim, în afara ceramicii "cordate", înhumarea mor­ ţilor în poziţie dreaptă, în morminte individuale, sub tumuli. În Europa de vest şi Centrală, în interiorul unui patru­ later cuprinzînd insulele britanice, litoralul atlantic, lberia, Languedoc, valea Ronului şi a Rinului, Olanda şi Boemia, apo­ geul şi apusul vîrstei aramei coincid cu aşa-numita cultură a vaselor sau a paharelor în formă de clopot, o ceramică roşie­ brună, ale cărei recipiente în formă de clopot Revizuirea site ului dating Badoo ornate cu benzi orizontale şi incizii.

Deţinerea acestor vase, probabil desti nate practicării li baţiilor, a putut fi un semn de putere socială, ea însăşi legată de exploatarea, transportul şi comer­ cializarea minereului de aramă. Cele două mari centre de producţie metalurgică în epoca aramei- Europa Cen­ trală şi Spania - ar fi punctele de plecare ale acestor mutaţii şi ale relativei omogenizări care a rezultat de aici şi care a con­ curat, ea însăşi, la răspîndirea civilizaţiilor bronzului.

LZA durat mai multe secole. Marile centre europene ale bronzului timpuriu s-au dezvoltat mai întîi în regiunile care au constituit focarele fundamentale ale industriei cuprului - Spania şi Boe­ mia- şi este limpede că, în geneza diferitelor culturi ale vîrstei bronzului, grupurile "ceramicii cordate" şi ale "paharelor în formă de pîlnie"- acestea din urmă ca şi "cărăuşi" neobosiţi ai primelor tehnici metalurgice - au jucat un rol decisiv.

fă noi prieteni și întâlnire în serbia Free 100 de dating

Au cu­ noscut apoi o dezvoltare rapidă, favorizată, se pare, de noi migraţii, diferite Intalnirea tanara Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone în Anglia, Irlanda, Armorica, Germania, Alsacia, Elveţia, Polonia etc.

Toate au în comun un anumit număr Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone trăsături, printre care se cuvine să subliniem adopţarea înmormîntărilor individuale, în morminte plane tnai întîi, apoi sub tumuli.

Epoca bronzului, care ocupă în Europa un spaţiu temporal de aproximativ 1 2 secole, marchează o etapă decisivă în evo­ luţia continentului nostru. Este momentul cînd se nasc, în bazi­ nul Mării Mediterane Orientale - din Cipru pînă în insulele Ciclade şi din Creta pînă în Grecia continentală - primele societăţi protourbane aristocratice, din care se vor naşte cetă­ ţile-state ale mileniului 1 î.

Welcome to Scribd!

La vest, Peninsula lberică cunoaşte, graţie unor apropiate mine de cupru şi cositor, o lungă fază de prosperitate, inaugurată în Andaluzia de către cultura El Argar. Înhumarea individuală sub tumuli înlocuieşte aici mormintele colective, în timp ce zeiţele-mamă dispar şi apar primele sate fortificate. La începutului mileniului 1, penin­ sula cunoaşte diverse influenţe: cea a popoarelor dunărene în Catalonia, cea feniciană şi grecească pe litoralul mediteranean, în sfîrşit, cea a culturilor atlantice, pe coastele ei din vest, în timp ce culturile iberice originale iau naştere în sud şi centru.

De asemenea, coexistenţa, în aceeaşi regiune, a minelor de cositor şi de cupru a tăcut din "bronzul timpuriu" din Boemia nucleul iniţial al unei culturi care s-a răspîndit cu repeziciune intr-o zona cuprinsă între Moravia, Austria de Jos, Silezia, Saxa-Turingia, o parte din Bavaria cu cîteva grupuri satelite în Ungaria şi Renania: cultura Unietice la sud de Praga.

Riturile fune­ rare adoptate de cultura Unetice evidenţiază o tendinţă de "de­ mocratizare a morţii", care se deosebeşte flagrant de practicile mai vechi şi de cele ale popoarelor vecine, care privilegiau impunătorii tumuli princiari.

Aici, într-adevăr, mormintele, grupate în mici necropole, nu prezintă nici o deosebire majoră intre cele ale bogaţilor şi cele ale săracilor.

Sînt simple gropi săpate în pămînt, înconjurate sau acoperite uneori cu pietre, însemne ale unei structuri sociale individualiste şi aproape de­ loc ierarhizată. Chiar dacă zeiţa-mamă dispare în cadrul culturii Unetice şi chiar dacă aglomerările fortificate pe înălţimi îşi fac apariţia in anumite locuri, este clar că bogăţia adusă de metal nu afectează condiţiile economice, bazate încă pe agricultură şi creşterea animalelor.

Incineraţia ia locul înhumării.

  • Hercules Italic
  • Dating site pentru persoanele cu handicap in Elve ia
  • Femei care cauta iubiti căinari relatie discreta
  • Хилвар выразил эту мысль лучше, чем мог бы и сам Олвин, и все же это было совсем не то, что пришло ему в голову.
  • Statuete din bronz
  • - Москитоморфы, - пояснил Синий Доктор, - получают от нас инструкции и сами организуют весь процесс.

Mortul este ars pe un rug, iar cenuşa este strînsă într-o urnă. Aceste urne sint îngropate şi grupate în necropole, de unde numele de "cultură a Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone de urne", care a fost dat acestui complex cultural apărut în Europa centrală şi în Germania de sud, poate fi in legătură cu primele invazii celtice şi cu transformările profunde care afectează în această epocă lumea mediteraneană, extins apoi la o mare parte din Franţa şi Spania.

Odată cu incinerarea şi cu cimpurile de urne, care constituie semnul cel mai tangibil al unei adevărate comunităţi culturale acoperind o parte impor­ tantă a spaţiului european, se impun atît bogăţia şi diversitatea materialului din metal săbii, cuţite, ace, brăţări etc. La această dată, zona atlantică formează, din Portugalia pînă la gurile Rinului, o comunitate economică prosperă a cărei arteră principală o constituie Marea Minecii şi care va dura aproape cinci secole de o parte şi de al.

Între aceste focare, schimburile sint numeroase, tot aşa cum acestea abundă în regiunile medi­ teraneene şi orientale. Ele se vor accentua în perioada bronzului tirziu, cînd se răspîndeşte o mitologie sincretică asociind cultul solar vechiului ritual de fertilizare. În I talia, în timp ce partea meridională a peninsulei şi Sicilia cunosc, cu influenţele miceniene, o evoluţie care amin­ teşte de cea a bazinului oriental al Mediteranei palate, mor­ minte bogate săpate în rocă etc.

Mo­ dul de incineraţie şi ceramica sînt apropiate de modelele răspîn­ dite în nordul Alpilor. De-a lungul acestei faze, pe care anumiţi arheologi o asimilează cu sosirea protoetruscilor, dăinuie în munţi o cultură "apenină", mai puţin rafinată, unde persistă locuirea in aer liber ori în peşteri.

În schimb, locuinţele numite terra-mare, instalate pe terenuri umede sau mlaştinile cîmpiei rîului Pad, tind să dispară. Tot pe parcursul ultimelor secole ale epocii bronzului in­ floresc, in marile insule ale Mediteranei Occidentale - insulele Baleare, Corsica şi Sardinia - adevărate sinteze ale influenţelor mediteraneene, occidentale şi ale culturilor locale.

În Sardinia apar primele elemente ale culturii Nuraghe, cultură care va dura pînă in epoca fierului. Aceste vaste monumente, în acelaşi timp sanctuare şi edificii defensive, conţin, în varianta lor originală, un turn în formă de trunchi de con, din piatră brută, lucrată cu grijă, cu o platformă deasupra.

A treia site de date de date Site amestecat de nunta de nunta

I ntrările sînt strîmte şi rare. Un mic coridor duce spre camera circulară.

Andre Clot Civilizatia araba in vremea celor 1001 de nopti

La începutul mileniului 1, locuinţele nuraghe devin tot mai complexe - cu nişe laterale, camere cu bolţi, diverse încăperi care ocupă două-trei etaje şi unde se poate ajunge urcînd o scară în spirală. Regiunile periferice nordice ale continentului nu folosesc nici arama, nici cositorul. De aceea, oamenii se mulţumesc, intr-o primă fază, in zona maturilor baltice ale Poloniei şi ale Scandinaviei, cu perfecţionarea obiectelor din piatră sau cu importul de metal din Boemia şi din Balcani.

Î ncepînd cu seco­ lul al XV-lea i. Mobilierul metalic bronz, dar şi aur şi argint este de o extremă bogăţie, apropiindu-se uneori de "baroc", şi face dovada unei măiestrii ieşite din comun a arti­ zanilor in bronz sau in aur. Adevărat leagăn al civilizaţiei ger­ manice, această civilizaţie tîrzie a bronzului din nord va dura aproximativ 1 de ani. Î n sfîrşit, în partea orientală a con­ tinentului, migraţiile şi tendinţele expansioniste ale popoarelor din stepă vor răspîndi în mileniul 1, pînă în Polonia şi în regi­ unile dunărene, cultura "mormintelor cu platformă de lemn", apoi bogata civilizaţie a sciţilor.

Uploaded by

Locuirile pe înălţimi sint tot mai alese de către popu­ laţiile de agricultori-crescători de animale. Incineraţia, care dăduse unitate culturii "cîmpurilor de urne", se rarefiază, fără a dispărea complet cele două rituri funerare coexistă Site serios de dating in Martinica şi practica tumulilor cunoaşte un nou avint.

Nefiind destul de puternice pentru a satisface nevoile născute din explozia demo­ grafică, capacităţile de producţie dau naştere unor tensiuni care au favorizat apariţia unei categorii specializate în arta războ­ iului şi dezvoltarea şefilor. Chihlimbarul, lingourile, bronzul, produsele meşteşugăreşti au dat naştere unor puternice curente comer· ciale, uneori pe distanţe lungi, rezultante ale diverselor influ· enţe, şi chiar metisaje.

Roata şi drumul fac parte deja din medi· ile culturale ale strămoşilor de acum de ani. Odată cu celţii, în istoria Europei vor intra calul şi carul de luptă. Enigma indo-europeană Originară din îndepărtata Asie Mică, se pare din Armenia, unde şi-a tăcut apariţia în mileniul al I II-lea, metalurgia fierului a cuprins toată Europa temperată între şi 1 î. La fel ca şi trecerea de la neol itic la prima epocă a metalelor, adoptarea noii tehnici s-a efectuat progresiv şi nu printr-o revo· luţie bruscă, folosirea fierului fiind limitată, într-o primă peri­ oadă, la decorarea unor obiecte preţioase şi la fabricarea de lame de lance, cea a bronzului menţinîndu-se pînă în epoca romană în Scandinavia, pe litoralul atlantic şi în nordul Rusiei.

Aşa lent cum a fost acest fenomen de aculturaţie, apariţia fierului a modificat radical, pe de o parte, tehnicile de război, iar, pe de altă parte, cele ale construcţiei navale şi, mai ales, ale agriculturii, prin adoptarea plUb'll l ui cu brazdar de fier în boga­ tele podişuri şi cîmpuri cu grîu din centrul şi nordul Europei, aceste inovaţii diverse antrenînd importante mutaţii în struc­ turile societăţilor respective.

Epoca fierului, în cursul căreia are loc o primă aşezare a popoarelor Europei istorice, şi care coin­ cide în partea occidentală şi centrală a continentului cu trium­ ful celţilor, cuprinde două mari faze culturale. Amîndouă au fost contemporane marilor construcţii pan­ elenice şi romane, folosind scrisul şi, precum "imperiile" etrusc şi cartaginez, au jucat un rol considerabil în istoria Europei occidentale.

doamna singura din bečej barbati din Brașov care cauta femei singure din Alba Iulia

Cele două mari faze care structurează epoca fie­ rului, definesc niveluri culturale reperabile în situri arheologice, comparabile celor care împart celelalte perioade ale epocilor preistorice şi protoistorice. Ca şi popoare reale, definite nu numai printr-un complex de tehnici, moduri de viaţă şi practici Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone, ci şi printr-o origine etnică şi o limbă comune, gru­ purile umane care populează în primul mileniu spaţiul cuprins între Oceanul Atlantic şi Marea Neagră, de cealaltă parte, malu­ rile Balticii şi lumea mediteraneană, de cealaltă parte, aparţin cel puţin parţial - în sensul că se suprapun unor etnii dej a instalate d e demult - familiei indo-europenilor.

Alături d e cel ţi, care ocupă în toată această perioadă un loc privilegiat în acest ansamblu şi care formează esenţa substratului etnic al civi­ lizaţiilor Hallstatt şi Latene, se găsesc germanii, balţii, cimbrii, teutonii, sciţiitracii, cimerienii şi sarmaţii, la care trebuie să adăugăm, fireşte, popoarele fondatoare ale marilor civilizaţii ale scrisului, instalate pe litoralul de nord al Mediteranei. Se ştie că originea şi natura entităţii indo-europene fac parte din marile enigme ale istoriei.

Ca popor constituit, stră­ moş comun al majorităţii etniilor care au Face i cuno tin a cu barba ii Haute Saone rădăcini în Eu­ ropa, în Iran şi pe subcontinentul indian, indo-europenii n-au lăsat nici texte scrise, nici monumente susceptibile de a le fi atribuite cu certitudine. Existenţa lor se bazează deci, cel puţin într-o primă perioadă, pe ipoteze, şi acestea se sprijină pe paie­ ontologia lingvistică metodă care constă în a atribui unui popor cunoaşterea obiectelor şi a existenţelor a căror denumire se regăseşte în limbăpe lingvistica comparată care evidenţia­ ză concordanţele numeroase din gramatica şi vocabularul 52 P IERRE M I LZA AVC majorităţii limbilor europene şi ale multor limbi din Asia şi pe mitologia comparată, reprezentată, în special în Franţa, prin lucrările lui Georges Dumezil.

Lucrurile devin mai complicate cînd, în afară de această percţ:pere a fenomenului indo-european ca un complex de po­ poare vorbind limbi derivate din aceeaşi ramură lingvistică şi relevînd aceeaşi structură socială şi religioasă trifuncţională, se trece la identificarea zonei nuclearea originare, unde ar fi pro­ venit primele grupuri indo-europene, apoi la cronologia şi mo­ dalităţile stabilirii lor în spaţiul european.

Ipoteza cea mai des avansată de arheologia clasică este că ei sînt originari din Asia Centrală şi din Rusia de sud, regiune în care s-au dezvoltat începînd cu mileniul al V -lea, diversele nivele ale civilizaţiei "kurganelor" în care se găsesc urmele unei societăţi patriarhale, dotată cu un sistem de clase şi organizată în mici unităţi tribale conduse de şefi puternici.