Omul in cautarea unui om in Lyon

Rațiunea se exprimă în principiiidei și idealuri. Rațiunea trebuie distinsă de alte forme de conștiință - contemplare, rațiune, conștiință de sine și spirit.

În virtutea acestui fapt, rațiunea poate avea contradicții. Hegel credea că numai rațiunea ajunge, în sfârșit, la adevărata expresie a adevărului ca fiind concretă, adică include caracteristici opuse în unitatea sa. Rațiunea și limba[ modificare modificare sursă ] Acțiunea rațiunii, ca înțelegerea universală, este strâns legată de vorbirea umană limbăcare stabilește un set nedefinit de fenomene reale și posibile trecut, prezent și viitor similare sau omogene unui semn.

Dacă luăm în considerare semnul lingvistic ca un întreg, inseparabil față de ceea ce este exprimat de el, atunci putem recunoaște că esența reală a gândirii raționale este exprimată în cuvinte, din care analiza rațională identifică diferitele sale forme, elemente și legi vezi Filozofie.

Abordând problema posibilității gândirii non-verbale, Brouwer a arătat că matematica este o activitate autonomă și independentă care nu depinde de limbaj și că ideile matematicii merg mult mai adânc în minte decât în limbaj, indiferent de percepția verbală.

Potrivit lui Brouwer, limba naturală este capabilă să creeze doar o copie a ideilor corelate cu ea însăși, cum ar fi fotografierea cu un peisaj. Rațiunea și experiență[ modificare modificare sursă ] În unele tendințe filosofice ale secolului al XIX-lea, rațiunea se opunea experienței naturale sau empirismului.

A existat și tendința opusă - de a deduce mintea sau chiar ideea universalității de la singurele fapte de experiență vezi și Empirism.